Cum poți lucra concret pentru vindecarea copilului tău interior

Copilul interior e acea parte din noi care s-a format în mare în perioada 0-7 ani (inclusiv intrauterin) și care conține toate trăirile, emoțiile, convingerile proprii dar mai ales ale celor care l-au îngrijit în acea perioadă.

Copilul interior are anumite nevoie specifice fizice, emoționale și mentale, care dacă nu sunt adresate satisfăcător, atunci râmân în interior ca niște goluri și comportamente de coping (de adaptare dar nu neapărat în sens pozitiv) care creează probleme adultului de mai târziu.

Printre problemele create sunt:

• certuri și conflicte în relații,
• alegerea unui partener nepotrivit care întreține tiparul de traumă,
• alegeri nepotrivite la job, șefi prea autoritari sau prea neinteresați,
• probleme în relația cu copiii, te simți depășită de situație,
• stări de furie sau enervare pe copii,
• dorința excesivă de control,
• frustrare puternică,
• stări de anxietate,
• atacuri de panică

Convingeri limitative precum:

• nu sunt o mamă bună,
• nu îî merit pe copii sau nu mă merită ei,
• mă simt neiubită,
• singură,
• neajutorată sau copleșită,
• veșnic obosită,
• lipsă de energie, sens, iubire sau încredere de sine,
• nu pot pune limite,
• mi-e teamă să spun ce gândesc ca să nu fiu respinsă,
• nu mă cunosc, nu-mi știu talentele, abilitățile

Incapacitatea de a-mi gestiona emoțiile și a-mi simți corpul:

• nu pot simți plăcere
• nu mă pot bucura de nimic
• nu-mi dau seama când adun tensiune și încordare în corp
• nu mă pot relaxa
• nu mă pot abandona
• mă las condusă de emoții, nu le pot opri
• mi-e greu să fiu rațională, logică uneori
• mi-e greu să am încredere în ce simt

Dar dacă aduci vindecare copilului interior, beneficiile sunt extraordinare:

• aduc bucurie și bună înțelegere în relații,
• mă simt în siguranță cu mine și cu ceilalți,
• știu când ceva e prea mult sau prea puțin,
• îmi pot comunica nevoile asertiv fără teamă de respingere,
• acționez din iubire și nu din frică,
• copiii mă respectă și eu îi respect pe ei,
• îmi gestionez bine emoțiile – mă înțeleg și știu ce am nevoie,
• am mai multă compasiune față de mine însămi,
• nu mai simt vinovăție și rușine,
• aduc din nou plăcerea în corp și simt că viața merită trăită,
• îmi recapăt energia și entuziasmul de a crea sau a munci,
• am o comunicare eficientă și intimă cu partenerul,
• mă fac auzită și mă simt văzută,
• îmi las talentele și abilitățile să se exprime,
• câștig respectul și aprecierea celor din jur, colegi și șefi,
• îmi decid singură viața,
• îmi recapăt puterea creatoare,
• îmi creez conștient realitatea.

Acum că ai înțeles cât de important este să aducem vindecare copilului interior, iată câțiva pași concreți pentru a face asta:

1. Cel mai important este să stabilești o stare de siguranță pentru tine, cel mai simplu fiind să apelezi la un specialist. Copilul interior s-a rănit într-o relație cu cineva (părinte, tutore) și tot în relație se vindecă. Și mai ales în relație cu cineva care știe cum să creeze un spațiu sigur, fără judecată și plin de compasiune.
2. Conștientizarea – această etapă este foarte importantă, pentru că așa îți dai seama când se activează copilul interior. El e sigur că apare atunci când trăiești o emoție foarte puternică, când iei lucrurile personal.

Exemple de emoții puternice: simți nervi sau o furie foarte puternică, simți o frustrare foarte mare, te simți singură, rușinată sau excesiv de vinovată pentru ceva ce ai făcut. Simți respingere, neacceptare, neiubire.

De asemenea poți constata și o amorțeală sau o detașare emoțională – nu simți, nu te afectează supărarea cuiva, nu te poți bucura.

3. Când conștientizezi că o parte copil din tine s-a activat, aplică dialogul interior iubitor. Adică vorbește în imaginație cu copilul tău interior și întreabă-l cum este, cum se simte, ce are nevoie. Validează-i emoțiile, normalizează-i-le, doar e un copil care atâta știe. Apoi întreabă-l ce are nevoie – poate vrea să fie ascultat, poate vrea o îmbrățișare, poate vrea joacă sau ceva anume. E important să îți asumi acest lucru, acum, la vârsta adultă doar tu îi mai poți adresa și împlini nevoile.

4. Oferă-i copilului interior ce are nevoie, mai întâi în imaginație, apoi, dacă e posibil, și în viața reală. Dacă ce își dorește nu e posibil în viața reală – explică-i cu blândețe de ce nu se poate împlini ce vrea.

Am avut în psihoterapie persoane al căror copil interior își dorea ca părinții reali să îi ceară scuze pentru toată suferința la care a fost supus. Acest lucru nu e întotdeauna posibil, părinții reali pot fi decedați sau pur și simplu nu pot sau nu vor să facă asta. Poate ei nu cred că au greșit cu ceva. Așa că tu adultul, îi explici cu blândețe că părinții reali nu-i pot îndeplini cererea, dar că tu știi că ce a suferit e real.

Cel mai important lucru în procesul de vindecare a copilului interior este să îi recunoaștem trăirile pe care le-a avut, să i le vedem noi și să îi fim alături cu compasiune și fără judecată. Și să nu îi mai cerem noi să facă nimic, ci noi să facem pentru el.

Pentru că normal este ca un copil să primească de la adulți, nu să ofere el.

Și astfel reparăm ce s-a stricat în trecut.

Abia după tot acest proces, care poate dura de la câteva luni, la câțiva ani (în funcție de persoană și de gravitatea rănilor interioare) putem pune problema iertării părinților sau îngrijitorilor care ne-au rănit. Poate fi vorba și de profesori sau antrenori. Toți cei care au contribuit la creșterea și dezvoltarea noastră în anii formativi ai copilăriei.

Iertarea vine dacă există înțelegere, compasiune pentru cei care ne-au rănit. Dar întotdeauna după ce copilul interior a fost ascultat și văzut și a primit de la noi acum tot ce trebuia să primească în trecut.

Pe o scară de la 1 la 10 cât de rănit îți simți copilul interior?

Te ajută pașii concreți de vindecare pe care ți i-am lăsat mai sus? Bineînțeles că ei funcționează când îi parcurgi alături de cineva care și-a vindecat propriul copil interior și care știe cum să creeze un spațiu de siguranță.

Cu iubire,

Romelia